Embedded Files
Foto Anița
Anița Nandriș, rodul unei familii înstărite de țărani români din inima Bucovinei, s-a născut în timpurile tumultoase când pitorescul sat Mahala făcea parte din Austro-Ungaria. Fiind singura fată dintr-un cuib de șapte frați, copilăria sa s-a conturat sub amprenta Primului Război Mondial, moment în care linia frontului, împărțind Puterile Centrale și Imperiul Țarist, a trecut de mai multe ori prin ținuturile satului ei.
Anul 1917 a adus o amprentă dureroasă: în timpul ocupației rusești ("muscali") a satului, Anița a fost martora unui eveniment traumatic. Trei soldați au pătruns în ogradă pentru a confisca cei patru cai ai familiei. Cu tatăl și frații mai mari înrolați în armată, mama a îndrăznit să se opună soldaților, fiind brutal bătută sub ochii celor patru copii rămași acasă. Acest incident a îngropat-o pe femeia curajoasă în suferință și boală, legând-o de pat pentru tot restul vieții.
Această nenorocire a schimbat cursul vieții lui Anița: a fost silită să abandoneze școala și să preia sarcinile grele ale gospodăriei și îngrijirea mamei sale, pe când frații ei se afirmau în diferite domenii, unul dintre ei fiind respectatul savant Grigore Nandriș.
Anița s-a căsătorit cu Chirică Cudla, un țăran din Mahala, însă tatăl ei nu a fost de acord cu alegerea ei, având alte planuri pentru viitorul ei marital. Primind o zestre modestă de doar două hectare de pământ de la părinții miresei și tot atât de la părinții mirelui, tânăra pereche a construit o gospodărie proprie. Anița a trebuit să împartă timpul între grija pentru gospodăria ei și îngrijirea mamei sale, rămasă în gospodăria părintească. Mai târziu, după ce a adus pe lume copii, a luat decizia de a o muta pe mama sa la ea acasă.
Reîntoarcerea la Mahala
Reîntoarcerea la Mahala
În 1957, după o absență de 15 ani, Anița Nandriș-Cudla a pășit din nou în satul său natal alături de cel mai mic fiu al său. A fost o întâlnire emoționantă cu locurile copilăriei. Hotărâtă să se reîntoarcă definitiv, în 1960 a luat decizia fermă de a reveni în Mahala împreună cu copiii ei. Cu toate acestea, recâștigarea proprietății lor a fost plină de obstacole: deși eforturile celor trei frați au fost susținute de autoritățile centrale, autoritățile locale s-au dovedit încăpățânate și greu de convins.
Vasile, unul dintre frați, a fost nevoit să se întoarcă în Siberia pentru a lucra în timpul verilor, contribuind astfel financiar la susținerea familiei și la construcția unei noi case pentru cei care ocupaseră abuziv locuința lor. În ciuda acestor provocări, Anița Nandriș a fost determinată să pună pe hârtie întreaga tragedie prin care trecuseră. A decis să împărtășească pe înțelesul tuturor calvarul prin care trecuse și să imortalizeze această experiență prin scris.
Cartea
Cartea
Manuscrisul, ce aduce în lumină grafia simplă, dar plină de povestire a unei femei neînvățate, dar cu un dar aparte al narării, a fost adus clandestin în România chiar în vremurile cenzurii comuniste. În anul 1982, acesta a fost înmânat lui Gheorghe Nandriș de către autorul său, fiul fratelui Florea, pe care femeia l-a convins să îl ducă în România. Cartea a fost tipărită pentru prima dată după Revoluția din 1989, în 1991, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu. Editorul a decis să păstreze în mare parte originalitatea grafiei, reflectând astfel autenticitatea graiului bucovinean. Pe lângă regionalismele specifice, o parte distinctivă a vocabularului cărții este influențată de cuvinte de origine rusă.
Monica Lovinescu, figura remarcabilă a lumii intelectuale, critic literar și militant anti-comunist, a exprimat: „Cartea este o adevărată revelație și ar trebui primită ca atare. Nu doar că aduce o mărturie esențială asupra sorții românilor deportați în Gulagul sovietic, dar oferă și o perspectivă asupra identității țăranului bucovinean: o identitate profund aristocratică, alterată de schimbările aduse de comunism care păreau să o îngroape în trecut sau, am putea spune, chiar în legendă. Dar, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda capătă conturul firescului, iar realitatea ei revine în forță. După o astfel de carte, orice complex de inferioritate națională ar trebui să dispară. Această carte nu numai că merită să fie citită, dar ar trebui să fie considerată un clasic și așezată pe rafturile bibliotecilor.”
Criticul literar Dan C. Mihăilescu a creat antologia "De la coroana regală la cercul polar", juxtapunând două extremuri ale feminității românești, cu a doua parte a titlului făcând referire directă la experiența de deportare a Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, el contrasta lumi reprezentate de figuri precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, cu accente imperiale, cabinete politice cu implicații la nivel continental și strategii politice complexe”, prezentând în contrast modelele Elisabetei Rizea și Aniței Nandriș-Cudla, ca două repere ale "puterii fizice și nobleții sufletești", povestind în mod la fel de convingător infernul, așa cum fragmentele anterioare prezentaseră destine paradisiace.
Page updated
Google Sites
Report abuse