Anița Nandriș FOTO © Poșta Română
Anița Nandriș-Cudla (născută în 1904, Mahala, Austro-Ungaria – decedată la 30 august 1986, Mahala, RSSU) a fost o personalitate marcantă a regiunii frumoasei Bucovine de Nord, recunoscută pentru scrierile sale ce reliefează cruda realitate a vieții trăite în timpul detenției în Gulagul sovietic. Experiența profundă a acesteia a debutat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când, odată cu ocuparea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia.
„Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oleacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă omeniască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi” – Aniţa Nandriş-Cudla
În inima satului Mahala, într-un pitoresc parc, strălucește bustul prețuitei Anița Nandriș-Cudla. Acolo, în centrul acestui tărâm plin de poveste, această statuie aduce omagiu unei femei remarcabile, eternizându-i memoria și amintirea în peisajul său natal.